îmi e scârbã de televizor
de lumea care se vede
de orbii care oferã ratingul
de durerea care se vinde în prime time
pe post de educaţie copiilor
la naiba cu cna-ul
oricum bârfa e sport naţional
mai conteazã dacã trãieşti
când vezi mizeria din viaţa altora
te umpli de bucurie
cã mizerie e peste tot
cine sã ofere modele
pe canapele pestriţe
la ceas de mihaela
ecranul se umple de puroi
niciun antibiotic
buba se cascã
septicemia ne paşte sufletele
nimeni nu e vinovat de gustul nostru
pentru dezastre
noi suntem cei care cumpãrãm publicitatea
dintre douã tãvãliri prin noroi
chiar dacã nu mai suport
tac şi înghit puroiul
sunt sinucigaşul care nu mai vrea
nici iadul
oricum sunt showuri pãcãtoase
nu mai ştiu nici unde începe
nici unde se sfârşeşte
mã simt vinovat de toate relele
de fiecare ranã neoblojitã
de fiecare politician corupt
sunt vinovat cã exist
şi consum publicitate
cine nu are conştiinţa vinei
nu trãieşte nici penitenţa
oricâte închisori l-ar închide
