Gãrile sunt locuri în care sentimentele plutesc cu o densitate şi cu un firesc care pãtrunde direct în inimã; momentele de întâmpinare, tristele despãrţiri, lacrimi amestecate între durere şi fericire, batiste ude cu tristeţe, rãsuflãri întretãiate de suspine, încercãrile de a stãpâni emoţiile de ochii lumii, sentimentul cã se rup suflete şi senzaţia de fâlfâit de îngeri printre trupurile adâncite în cãutãri concentrice, toate acestea fac din gãri catedrale.
Nu îmi plac despãrţirile ( cui, doamne iartã-mã, îi plac?!..)şi de aceea pentru mine nu existã decât peronul cu sosiri...niciodatã nu mã despart în garã ca nu cumva inima mea sã se piardã în acel furnicar şi sã se amestece cu banalitatea datã de mulţime. Adun toate lacrimile şi las privirea sã se odihneascã, nu mai existã nimic altceva decât chipul drag lãsat cu durerea despãrţirii. Am însã împãcarea cã nu o sã trãiesc tristeţea gãrii. Pentru mine existã fericirea întâmpinãrii, ochii aceia care mi-au sãrutat venirea, inima aceea care a bãtut cu nerãbdare secundele nesfârşite de dinainte dar şi clipele care au fugit de parcã timpul s-ar fi comprimat de împreunã. A urmat focul de artificii din sufletul meu, i-am sãrutat mâna cu patima celui care ştie cã poate sãruta inima prin fiecare por. Fruntea ei s-a supus blândeţii ochilor mei şi eu nu mã mai sãturam sã o privesc...nu mai ştiu decât caruselul luminilor şi sentimentele care îmi strãbãteau arterele cu disperarea armãsarilor din boxa startului. Îmi treceam atingerea prin mângâierea pãrului ei cum nisipul se supune valului. Ascultam marea prin respiraţia ei. Prima atingere de buze mi-a trecut prin toatã fiinţa ca un bolid de formula unu.
Doamne, cât de mult o iubesc!
Când noi trãim cu desãvârşire emoţia vieţii, când gândurile noastre se împletesc în astral, când mâinile noastre pipãie minunea ca pe o dovadã cã nu trãim un basm, când lacrimile noastre se înnoadã, când ochii noştrii danseazã bucuria de a ne fi unul altuia, off, când ne-am dat atâta iubire ştiu cu siguranţã cã nu ne va fi uşor sã o trãim. Dar nimic din ce e frumos şi înãlţãtor nu se construieşte fãrã sacrificii.
Viaţa mea este o cãlãtorie în care la peronul trei m-a întîmpinat iubirea.
