care se scurge în poezie
prin transplatul cu cerul
vãd cu tristeţe un om
poetul e un biet om
cu dureri sub frunte
cu iluzii la inimã
cum sã-i fac portretul
seamãnã cu un sinucigaş
îl zgândãr sub pleoape
îi deschid privirea spre o floare
unde fluturii îşi dansau culorile
pentru o clipã a sãrutat infinitul din sprâncene
abia acum portretul lui
aduce cu sinele
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
poetul e un biet om... cati oare inteleg asta? mi-au placut versurile!