supun viaţa unei clipe
nu-mi caut cãrãri între douã dimineţi
nici lacrimi în rai
felul meu de a mã topi sub durere
sloi de gheaţã inutil
flacãrã sub limpede izvor
douã trestii culegãtoare de vânt
dinspre deşert clepsidre
absurde fiinţãri
picãturi smulse cactuşilor
floare rãsucind aripi de fluture
cu durerea naşterii de cuvinte
locuiesc pe o planetã cât ochii tãi
şi-mi cresc munţi pe creştet
ape învolburate izvorãsc
fiecare plantã îmi poveşteşte
ţipetele nopţii din şoapta zilei
locuiesc acolo unde lumina
nu se supune retinei
nici creierului
sunt o ranã pulsând iubire
în cãutarea glasului tãu
sunt miezul planetei şi scoarţa
te împletesc între cele douã sfere
în care te port
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
"cu durerea nasterii din cuvinte" / da, facerea poeziei. admiratie!!!