Câte iubiri se destramã, câte lumi se închid şi câtã lipsã de viaţã aducem prin neasumarea trãirilor noastre. Suntem animale sociale şi plãtim cu nefericire fiecare asumare a muşuroiului. Toate evadãrile din concret sunt privite cu dispreţ şi înfierate ca fapte antisociale. Ceea ce o sã scriu aici nu este decât viziunea mea şi de aceea vã rog sã o luaţi ca atare.
Lumea aşa cum este ea nu e construitã doar de bunul Dumnezeu. Avem liberul arbitru şi o mare parte a vieţilor noastre se consumã sub acest aspect fãrã intervenţie divinã aşa cã multe din nefericirile noastre, cea mai mare parte a neîmplinirilor vieţii, sunt ca urmare a hotãrârilor noastre; o sã vedeţi cã de fapt a lipsei hotãrârilor noastre.
OK?!
Am sã trec în registrul propriei mele persoane şi o sã vorbesc din experienţa mea de individ fãrã pretenţia cã deţin vreun adevãr.
Eu cred cã lumea în care trãim este o sumã de reguli fãcute de tot soiul de indivizi şi gãşti de indivizi, în mare parte bãrbaţi ( bineînţeles cã femeiea este întotdeauna în spatele bãrbaţilor cu prezenţa ei diafanã şi discretã dar cu acea putere de a influenţa hotãrârile specificã ). Bãrbaţi de obicei frustraţi de tinereţe şi de frumuseţe, de trãirile pure şi de pornirile firesc umane ale iubirii. Cei care hotãrau regulile erau de obicei( şi sunt şi acum ) trecuţi de o anumitã vârstã, cu anume pãreri misogine, chiar cu probleme de cuplu şi cu grave defecţiuni în a accepta trãirea ca atare. Nu spun cã libertatea trãirii e beneficã socialului, nu. Deşi în felul acesta sacrificãm sentimentele sunt convins cã e nevoie de o anume rigoare pentru ca societatea sã existe ca atare.
De aceea ne lãsãm conduşi de reguli care nu ne reprezintã trãirile. Acceptãm sã vieţuim dupã o anume conduitã, ne amãgim cã suntem decenţi, cã avem prestanţã, cã avem ceea ce cu emfazã numim "principii". Apoi ne închidem într-o încãpere fãrã oglinzi ca nu cumva sã vedem instinctul primar în plinãtatea lui ucigãtoare. Credem cã dacã nu ne privim trupurile uitãm cã suntem animale. Omul este tot un mamifer şi are instincte care nelãsate sã se consume pot duce la tot felul de anomalii. Selecţia naturalã în uman este aproape de 0. Asta nu poate aduce întãrire speciei.
Sunt un om extrem de tolerant şi cu trãiri decente. Aş vrea sã mã credeţi când spun cã e bine sã iubeşti, cã e bine sã schimbãm fluide, cã e minunat sã schimbãm sentimente şi cã nu e nici un pãcat sã trãieşti cu inima mãcar o zi.
Cred cã artiştii cunosc mult mai adânc sentimentul frustãrii socialului şi aleg calea creaţiei pentru a nu evita trãirile.
Doamne, când ne-ai dat trup ne-ai dat şi instincte.
Doamne, când ne-ai dat suflet ne-ai dat şi iubire.
Acum ce pot face altceva decât sã-mi amestec trãirea intrinsecã a iubirii cu instinctul de procreere.
Ştiu cã orice iubire care pleacã din inimã, chiar dacã în viziunea socialului este asumatã pãcatului sau desfrâului, nu este vinovatã decât de iubire.
Sunt convins cã suntem profund nefericiţi pentru cã nu ne asumãm trãirile.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
adevarat
dar ai grija cu schimbul de fluide
iubirea e contagioasa:D
Totul este convenienţã, iar noi de stupizi ce suntem ne aliniem unor reguli, fãcute de nişte oarecare cu scopuri bine definite sau aiurea. Dar turma se aliniazã. De ce? Pentru cã suntem legaţi la ochi, avem mintea legatã sau din comoditate. Mai scapã câte unul, cu mintea mai sprintenã (ca tine) dar ce folos. Noi restul rãmânem în şirul convenienţelor.
