întind pânzele
capcane vântului
la catargul mare un zâmbet
chiar sub mãr
puntea o pãstrez curatã
din prova-n pupa
din babord în tribord
navighez dupã placul inimii
pun cap compas iubirea
scriu cu flori de cer
jurnalul unei cãlãtorii
în jurul lumii mele
de-ar ştii cãpitanul
cum cântã nostromul în ritm de blues
şi câtã fericire pe buzele echipajului
dansând parâmele prin scripeţi
voltã dupã voltã
cu ochii spre steaua polarã
cu gândul la pãmântul tãu
unde sã-mi depun sãmânţa
nu am o hartã
dar am sextant şi busolã
soare şi orizont
multã dorinţã
şi un secund încãpãţânat
care ştie cã drumul spre fericire
trece prin inima ta
