la floarea de tei
e ca şi cum aş accepta
cã nu mai locuieşti în stele
flutur alb în noaptea vieţii
cãrare cuvintelor
deşertul cãutãrii de ideal
universul cãutãrii de sine
lacrima înţelegerii
imposibile trãiri zbuciumate
prea multã iubire de oferit
atât de puţini sã o primeascã
cum sã te împart nimãnui
când îmi este bine sã te am
cum sã te zidesc în nemurire
printre muritori
ştiu cã te-a durut fiecare slovã
poate de aceea nu te plâng
te port în inimã şi-n gând
icoanã
