marea din scoicã
cerul din ochii tãi
imensitatea rãvãşitã de întrebãri
cãrarea pe care rãtãcesc firimiturile
alba ca zãpada
frumoasa adormitã
din când în când o pajişte
castelul închisoare
cavalerul
zmeii
poate şi fãt frumos
sigur ilene cosânzene plutesc
prin visul disperat al vieţii mele
eu le adun
într-o inimã
un fel de a nu mã mulţumi cu mersul
viaţa mea nu vrea sã creascã
e un copil care viseazã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Tudor, sã ştii cã de multe ori când am sufletul prea încãrcat, iau o carte de poveşti şi mã las în voia dulcilor
naraţiuni. Am fost copii, odatã ca niciodatã.
