iubesc oamenii
off
cu atâta urã îi iubesc
mai ales femeile
doamne cât de mult iubesc femeia
off
cu atâta patimã
încât sunt bolnav de iubire
cu atâta disperare
încât le bãnuiesc de poezie
off
off
cât mã doare sã recunosc
cât îmi e de teamã sã o spun
nici în gând nu ar trebui sã şoptesc
aşa ceva
sau...
nu mai ştiu cum sã fac
oricum sunt condamnat
la o viaţã
apoi
aşa cum sunt eu
în mod cert voi curta şi moartea
îi voi şopti cãldura din inima mea
o voi despleti în cuvinte alese cu grijã
doar e singura care mã va lua întreg
şi poet
şi pãcãtos
în mod cert
vã spun cu mâna pe inimã
îmi voi iubi moartea
nu am de ales
doar e femeie
vedeţi cât de misogin e Dumnezeu
şi cât de pãcãtos sunt eu
doamne cât de pãcãtos pot fi
şi cât de multã iertare va trebui sã consumi
pe sufletul meu
