ruptura aceasta se face destul de des
altfel nici cã aş putea trãi nimicul
cu speranţa cã e ceva important
sunt un trãitor normal
chiar banal şi insipid
aşa de imperfect
aşa de pãcãtos
atât de pãtimaş
un amestec de carne şi pãcat
indecent şi vulgar
nedrept şi ingenuu
lipsit de elementarul unei statui a închipuirii
sunt ceea ce se cheamã "om"
un animal ciudat care
din când în când
vorbeşte cu cerul
se rãsteşte la ţãrânã
îşi smulge sentimentele sã-şi facã cuib
şi viseazã cã infinitul începe şi se terminã cu el
ce e rãu în a fi
din pãcate
mai sunt
din fericire ştiu
cã nu ştiu
nimic
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
"un animal ciudat care
din când în când
vorbeşte cu cerul
se rãsteşte la ţãrânã
îşi smulge sentimentele sã-şi facã cuib
şi viseazã cã infinitul începe şi se terminã cu el"
mi-a plãcut foarte mult partea aceasta, deşi
animal în acest context şocheazã, dar simt pe lângã autoanaliza fãcutã aici şi multã revoltã şi atunci te înţeleg , poete!
