între ultimul numãr natural
pe care îl pot rosti
şi infinit
nu este decât o nesfârşire
iluzia cunoaşterii
îmi complicã sufletul
cum dorinţa de a avea aripi
îmi risipeşte zborul
pierd detalii privind cerul
altfel decât ca pe o parte din mine
desfac nimicul în pãrţi egale
împletesc apoi dorinţele
din pãpãdii ucise
le cânt inimii
un fel de imn înãlţat deşertãciunii
le promit
îmbrãţişarea pãmântului
sãrutul apei
patima focului
locul întâi la întrecerea vieţii cu timpul
la ce bun cã ştiu sã aşez cuvinte
când am uitat graiul ascultãrii
la ce bun sã ştiu iubirea
dacã nu o împart
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Poate din cauza ploii, mã simt ca un analfabet în faţa unui text în limba sanscritã!
