cântã pãdurea a varã
florile de salcâm valseazã
perechi perechi
când cu soarele
când cu albinele
iarba şopteşte o rugãciune
sub capul meu visãtor
o furnicã mutã cerul
privighetoarea nu rãzbeşte duelul
mã sufoc de minunãţie
nu-mi stãpânesc uimirea
lãcrimez a fericire
prin fiecare sãrut
prin fiecare îmbrãţişare
contopesc trupul cu ţãrâna
amestec rãdãcinile cu rãsãritul
risipesc în rouã
fata morgana
dãruindu-mã în deşert
pe o floare de cactus