rãtãcit în buricul târgului cu miniştri
totul se roteşte în sens invers inimii mele
aurolaci primadone
desfrâu închinare
protipendada
falsul luci al banului
din când în când un om pãrãsit
dator trotuarului cu o viaţã
adãposteşte visul într-o cutie de carton
eu trec parcã vinovat
arunc o monedã
nu fac decât sã mã amãgesc cã sunt un om bun
totuşi mã doare
sau e mai degrabã teama de a nu ajunge aşa
cui nu-i este fricã de sãrãcie
gândul meu zboarã la cãlugãrii sihaştri
în sãrãcia trupului sunt mult mai bogaţi
lor nu le e fricã
nici de sãrãcie
nici de viaţã
nici de moarte
repetã neantul în cãutarea luminii
cum orbii dezleagã florile de culoare
prin atingere
mã simt un surd în cãutarea muzicii
din inimã în inimã
scriu libretul eternului umil
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
cred ca mi-a ramas in minte dintr-o alta vreme - sa treci umil prin viata e aproape o virtute,amice!
'gândul meu zboarã la cãlugãrii sihaştri
în sãrãcia trupului sunt mult mai bogaţi
lor nu le e fricã
nici de sãrãcie
nici de viaţã
nici de moarte'