de câte ori rãsare soarele
acum râd chiar
mintea poate face orice
conceptele se dezintegreazã
nu e uşor sã renunţi la convingeri
se amestecã precum visele dimineaţa
întind braţele
pot sã-l cuprind
chiar şi între douã degete
vezi ce uşor pot cuprinde universul
mai greu e cu mine
nu rãzbesc prin jungla clişeelor
sfârşesc rãtãcit cãutându-mã
dincolo de poveste
cum soarele repetã rãsãritul
prin nemişcare
ilogica logicã a iluziei
uneori mã surprind rotindu-mã
încercând sã ţin pasul
cu rotaţia pãmântului
în aşa fel încât
ziua sã nu se sfârşeascã
niciodatã
chiar dacã aşa aş învinge noaptea
de întuneric nu voi scãpa
doar cu mintea