o scriu
aşa cum curge
când limpede şi linã
când tulbure şi grea
o sumã de cuvinte
de care mã fac vinovat
pe limbã ard
îmi îneacã suflarea
se rãzvrãtesc şi ţipã
mã lovesc peste faţã
se transformã-n lacrimi
zidesc cãrãri de jale
autostrãzi spre soare
demoleazã concretul
îmbracã stelele cu nãzuinţe
dezbracã visele de nea
şi ţie pot sã-ţi spunã
toatã iubirea mea
viaţa mea rãmâne o poveste
se schimbã doar atunci
când are toane bune
muza mea
sa poti zambi
cand ochi-ti lacrimeaza,
din picuri
cuvinte spre soare sa ajunga,
pe cararea din trista suferinta,
prinde cuvantul de pretuire
si o bucatica din a mea muza :)