de dincolo spre aici
niciodatã invers
o clipã cât frunza cautã rãdãcina
visul în care pãtrund
calea de unde întoarcerea
pare imposibilã
promisiunile devin reguli de amestec
sufletele se alungesc
în cãutarea formei finale
niciodatã pe acelaşi drum
din punct spre nicãieri
într-o veşnicã cãutare
aşa iubesc cu veşnicie
în aşa fel încât timpul
devine inutil
firesc
nu ştiu ce este veşnicia
dar nu ştiu nici ce este infinitul
asta nu mã opreşte sã fiu o parte din el
cum nimic nu mã poate convinge cã nu sunt veşnic
iubirea e unicã
cum soarele pãmântului
eu doar mã supun