Autor:	Calotescu Tudor-Gheorghe ( cotangenta ) - [ POEZIE ]
Titlu:	poeţii nu mor niciodatã cu totul

(o lacrimã poetului Elena Munteanu care îşi cautã locul între lumi...Dumnezeu sã o odihneascã) poeţii nu mor niciodatã cu totul nici nu ar putea s-o facã oricât de mult se strãduiesc prin fiecare poezie poeţii nu ştiu sã moarã deşi o fac prin fiecare cuvânt prin fiecare tuşã de infinit supun piatra învaţã pãdurea cu zborul picteazã cerul cu inimi se amestecã cu nisipul în castele fermecate pãtrund în adn-ul fluturilor şi se împerecheazã cu florile mãsoarã eternul în clipe urcã lacrima spre oceanul iubirii cu fiecare suspin resemnat rãsucesc lumina în fuioare de curcubeu îmbracã lumea în cãmaşã de in şi învaţã desculţi spinii poeţii nu ştiu sã moarã dar nu ştiu nici sã trãiascã poate de aceea nu le e bine nicicând

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	frumos vers ai dedicat sufletului care a plecat la ingeri si care va trai vesnic, asemeni tutror poetilor...stii, eu chiar cred ca exista o lume a poetilor unde se intalnesc cu totii sa impartaseasca amintiri si sa se odihneasca o clipa...	ruddy
2.	vine o vreme cand drumurile se transforma in poteci salbatice ,neumblate, care cer tribut pentru vesnicie...fie-i trecerea usoara!	Diana Cris
3.	Poetii mai pleaca uneori, pentru o vreme...lasand in urma lor parfum de vise	elbi

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]