Calotescu Tudor-Gheorghe
( cotangenta ) - [ DIVERSE ]
Titlu:
cine vrea sã fie liber?
(de unde pânã unde poţi fi liber)
E o întrebare pe care mi-o pun deseori. Ştiu cã e genul de întrebare care nu are nici un rãspuns satisfãcãtor. Şi totuşi nu rezist tentaţiei de a încerca un rãspuns...aşa sunt setat, cred cã e modul meu de a mã simţi liber. În relaţia cu societatea libertatea este datã de baremul în care trebuie sã mã încadrez fãrã a deveni indezirabil ( chiar dacã asta presupune renunţãri şi obligaţii de tot felul) şi în aceastã relaţie cu cât încerc sã fiu mai liber cu cât devin anarhist sau inadaptat, în cel mai fericit caz mã declarã nebun.
De fapt ce altceva poate sã-ţi ofere o libertate mai mare decât nebunia?!...
Poate de aceea am ales poezia ca tãrâm al libertãţii depline....aici pot pune cerul unde vreau eu şi pot iubi stelele ca pe fiinţe vii. În poezie pot fii eretic şi neadaptat, aici nebunia poate fi dovadã de genialitate şi concretul este împins în banal.
Mã strecor gol printre cuvinte şi aştept sã-mi creascã flori din inimã, iubesc sã fiu fulg ce se topeşte pe buze fierbinţi, mã arunc în neant şi visez cã sunt liber...atât de liber încât sunt sufocat.
Chiar aşa...cine ar vrea sã fie liber cu adevãrat?
Îmi place sã fiu cotropit, cãlcat în picioare de sentimente, supus şi lacrimii şi iubirii...ce sã fac dacã aşa sunt întreg.
De multe ori evadez din paralelipipedul meu şi cãlãtoresc prin intermediul inimii şi cu viteza gândului în orice infinit din infinitul de infinituri pe care le simt într-un mod ciudat.
De aceea nu mã pot abţine sã nu încerc a rãspunde la întrebãri ce par sortite acestui principiu nepostulat încã (de fapt sunt un poet care încearcã sã se ascundã de rãspunsuri) dar pe care îl ştim şi îl acceptãm axiomatic.
Suntem atât de liberi pe cât ne permite inima şi nici o închisoare din lume nu-mi poate fura visul şi nici opri gândul.
Eu recunosc cã libertatea e doar un ideal în care voi dori ,aproape instantaneu, sã fiu ocupat.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
nu e nici o reţetã, Emanuel
eşti supus sentimentelor
trebue doar sã le laşi sã te cuprindã
sã ai curajul de a te abandona inimii
nu cãuta explicaţii
iubeşte cu tot sufletul
În poezie pot fi eretic şi neadaptat, aici nebunia poate fi dovadã de genialitate şi concretul este împins în banal.
Imi vine in minte un citat. Chiar daca n-am sa-l pot reda cu e xactitate, nu o sa denaturez fondul: Daca un om dintr-un milion de oameni este considerat nebun, nu inseamna ca ceilalti sunt perfect sanatosi.
imi place ideea ta despre libertate, imi place felul tau de a te simti liber, insa eu cred ca exista mai multe tipuri de libertati.cu toate astea, impartasesc ideea ta ca poezia ne face sa ne simtim cei mai liberi oameni de pe pamant, asa in nebunia noastra...nu poti visa si scrie frumos decat cu putina nebunie.felicitari, tudor!
