Am obosit si te intreb, Stapane,
Cat drum mi-ai harazit sa mai strabat?
Ma am in traista un coltuc de paine,
Si doinele pe care le-am cantat.
Mai am si fluierul cu mine,Imparate,
Cioplit din soc, sub umbra de malin,
In care-am plans iubirile uitate
Si pe cei dragi, mutati in tintirim.
Silanga fluier, frunza nedoinita,
Pe care inca nu stiu cu-i s-o las,
Cand am sa zac sub floarea ne-nflorita,
Cadelnitat de-un ultim bun ramas.
Sa nu ma judeci aspru, Tata Sfant,
Ca am ucis iubiri abia-ncepute,
Ca nu mi-a fost viata numai cant
Si iar iubesc, cu tamplele carunte.
Sunt obosit si azi iti cer iertare,
Simt vantul toamnei, rece si pustiu,
Fa-mi drum mai lin, spre marea mea plecare
Si-aprinde-o steaua noua, sa stiu unde sa
viu...
|
