Mi-am dorit in viata, ca sa fii cu mine,
Sa ne spunem seara rugaciunea-n doi,
Nenorocul sau destinul, nu ne-au vrut pe
amandoi,
Si ne-au secerat dorinta, de-a imparti
aceiasi paine.
Uite cat de-aproape suntem, dar in suflet
ce departe,
Ca doua corabii ninse, ce-au ramas fara de
vele,
Tu vei naviga spre zare, sub norocul altei
stele,
Eu catre apusul zilei si-al sperantelor
desarte.
Dorul devenit icoana, ce te cheama si ma
doare
Lacrimeaza-n ochiul Maicii, pururea
nefericit,
Sa il poti vedea iubito, langa Fiul
rastignit,
Dumnezeu,va aprinde-n ceruri, seara asta
felinare.
Se v-a impaca vreodata, sufletul copilariei,
Obosit sa mai astepte , cautari si negasiri?
Poate-n clipa cea din urma, imbracati
precum doi miri,
Vom pasi ca doua umbre, spre palatul
vesniciei...
|
