Lasã Doamne ploile
sã curgã din cer,
sã-mi spele toate pãcatele
şi armele lãsate-n rastel;
Curate-mi rãmâie iubirile,
ascunse-n tainele acestui castel.
Simt astãzi cã ceasul mi-e greu
şi cã odatã cu sufletul meu,
îmi vei lua şi amintirile…
Albesc prin timpuri trãiri,
cu bãtãlii şi ucişi fãrã rost...
Sub steagul de lupta - a vechii ostiri,
se stinge o viaţã, ce-a fost
cetãţii, un brav cavaler;
Primeşte-mi tihnit, rugãciunea
şi sufletul Doamne, în cer!
Sã laşi sã plouã
cu cerneri - curat,
culori sã poatã lua
din lutul meu florile,
Vreau sã fiu cu toate-mpãcat,
când vor sosi pe-nserat
ca un vis - în somn strecurat,
sãrbãtorile,
