decizia nu a fost a mea,a fost sugerata,a
fost fortata,a fost inevitabila si mia
convenit,nu mam opus.sunt multe lucruri
rele pentru care nu am regrete si sunt
multe lucruri bune pe care imi doresc sa nu
le fi facut.tot ce e bun
responsabilizeaza,forteaza si obliga la mai
mult,toti cei care vor mai mult gandesc in
viitor,sunt afundati in prea multe probleme
si prefera sa ignore evidentul,prefera sa
profereze injurii in loc sa sustina
adevaratele teluri ale unei omeniri
pierdute undeva intre urangutan si pentium.
existenta mea este cea mai mare preocupare
a eului meu si ma inspaimanta gandul ca
vreau sa stiu totul despre nimic...nu stiu
de unde vin si nici unde ma duc,cum pot
cere certitudini cand eu numi cunosc
coordonatele fundamentale...daca cineva
stie aceste detalii inseamna ca acel cinvea
traieste in locul meu sau si mai bine imi
ghideaza viata catre un destin deja asumat
inainte de a sti ca exista un destin si
inainte de a ma gandi serios la
posibilitatea ca viata pe care o traiesc ar
putea sa fie a unui strain.daca preconizez
extremele unui individ oare inseamna ca eu
sunt cel care traieste pentru el,iar daca
este asa asta presupune o ipoteza ce nu imi
displace ba dimpotriva imi pare foarte
atractiva...as putea sa traiesc o mie de
vieti si totusi sa nu le cunosc,as putea sa
traiesc o mie de povesti fara ca macar sa
fi citit un rand...si viata mea?povestea
mea unde ramane?necunoscutele acestei
ecuatii nu le detin eu,este cert insa ca
asta caut...asta sa insemne viata?sa
gasesti pe cel ce tia stiut inceputul si
sfarsitul?pornind de la premisa religioasa
ca dumnezeu este atotstiutor atunci el
trebuie ca stie raspunsul la aceste
intrebari...si daca il stie la intrebarile
mele inseamna ca el traieste in noi si prin
noi,el traieste povestea fiecaruia si
totusi de ce suntem asa de inraiti?sa ne fi
pierdut oare legatura cu noi insine si
implicit cu divinitatea?calea cea mai
simpla sa ne regasim nu o cunosc,la naiba
nu cunosc nici macar calea complicata si
inca mai caut...sper sa gasesc pulbere de
stele si sa o analizez...in ea o sami
gasesc divintatea si in ea divinitatea ma
va regasi pe mn,imi voi raspunde la
intrebari si indata ce voi afla nemurirea o
sami doresc sa mor.... ...prea devreme sau
prea tarziu nimic nu e in zadar...
