In gand se plimba fluturi de durere
Cedez din mine sau vrei sa cad alene
Intr una fiinta ce suntem fara sens
Cand te iubesc de zor si zbor prin univers
Ma pierd din toate cand ma gandesc la noi
Din drumuri pietruite n şanţuri de noroi
Si de ar fi rau as fi stiut sa ma ridic
Dar dragostea in sine te face atat de mic
Si de ar fi trist as fi stiut sa plang
Dar dragostea da totul si nu stiu cum sa rad
Ma faci sa par un monstru intre astre
Cand ma priveşti adanc si uit sa plec d acasa
Mi e frica de uitarea ce ma nconjoara des
Cand bem pe canapeaua lumii din cana alba nes
Si cum sa invat sa pierd cand tot castig
As atarna si ziua departe ntr un carlig
E greu sa fie totul simplu
In ziua in care pleci se schimba iarãşi ritmul
Cand esti aici mã tulburi cu placere
Dar fug grabit vãzând numai durere.
Vezi tu iubirea nu exista n univers
E antiteza totul la fel ca primul vers.
Cum vrei sa dau uitarii tot ce se vede n jur
Cum vrei sa mi spui ca totul este pur!?
Cand lumea i posomorâtã si posaca
Tu imi arati iubirea si te aştepţi sa treaca!?
Si da tu ai dreptate o stiu dar nu o spun
Dar totusi de aici ea pare o bula de sapun.
Si lupt asa cu mine si cu noi
Sperand ca poate i doar o bula de noroi !
