S-a stins o lumina
cu iubire divina,
si-am ramas numai eu
si-un dor curcubeu…
sfiosi ne ferim,
cand umbra caii privim,
de foc si roua amara,
in amurg din nou iara;
si clipe se duc,
in visul prelung…
noi, prin adanc rataciti,
calatori obositi,
cu speranta dorim,
lumini heruvimi…
la sfinti ruga cereasca,
ajunge sa creasca,
stele in ochi picurand,
iubirea cersind…
si-aprinsa se pare,
dorinta ca lumanare,
adanc penetreaza,
curcubeul, intr-o raza,
luminand sufletul rar,
in zi de clestar…
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Bun venit in cenaclu, Mioara! Mai colinda-ne frumos, ca tot se apropie sarbatorile!
