Nu te uita la mine de parc-aş fi strǎin
Ascultǎ vânt cum adie,
A doua oarǎ nu mai vin
Inima ta ştie.
Inima o am în mânǎ
O dau foaie dupǎ foaie,
Ca o carte cu cununǎ
Ce se scaldǎ-n recea ploaie.
Şi la pagini fǎrǎ numǎr
Eu te vǎd cu lacrimi mii,
Iar o lacrimǎ se scurge
Pe albele hǎrtii.
Când mǎ întorc sǎ dau sǎ plec
Întinzi mâna şi mǎ strângi,
Iar eu capul îl aplec
Nu vreau sǎ mai stau pe stânci,
Sǎ îmi strig iar agonia
Iar în palme sǎ tot strâng dragostea şi nebunia.
