Te sting, te aprind
Iar te sting, iar te aprind
Şi toatǎ seara tot aşa
Eşti lumânarea prea iubitǎ din viaţa mea.
Ai apǎrut când eram pe moarte sufleteascǎ
Şi mi-ai dǎruit putere cereascǎ
Putere de care aveam atât de mult nevoie
Şi-mi era atât de sete de ea
Corpul mǎ durea şi nu mǎ lǎsa sǎ stau liniştit
Iar mâna mea nu îmi dǎdea voie sǎ te ating.
Iau un chibrit, lumânare, te pun pe masǎ
Şi închid uşa la casǎ.
Vreau sǎ mǎ încǎlzesc iar tu eşti suflet pur
Ce aduci omului mult augur.
Şi te aprind îţi vǎd faţa frumoasǎ
Parcǎ ar fi o floare gingaşǎ.
Vântul bate prin fereastra deschisǎ
Iar o adiere te stinge
Nu-i nimic şi nu mǎ sperii
Iau cu degetul din inima mea o picaturǎ de
iubire
Şi îţi dǎruiesc trǎire.
Te aduc la viaţǎ numai prin puterea mea
Pe care aş da-o oricând sǎ ştiu cǎ tu vei fi
fericitǎ pentru totdeauna.
