Şi curge râu şi nu se mai opreşte
Vorbesc de sufletul ce azi a plâns într-una
Şi nimeni nu cred şi nu se gândeşte
Cǎ dragostea în viaţǎ poate fi doar una!
Şi Carul Mare de pe cer vegheazǎ
Cum stau ş-adun dragostea împrǎştiatǎ
De pe altarul unde Dumnezeu creazǎ
Dragostea ce niciodatǎ nu poate fi uitatǎ!
Ating cu mâna altarul vechi de piatrǎ
Ş-un fior rece parcǎ m-ar certa
Pentru c-am pierdut iubirea-ncoronatǎ
Ce niciodatǎ nu poate fi uitatǎ!
Din piatra grea si durǎ ca de mormânt sculptatǎ
Tresare apǎ linǎ şi limpede cristal
Ş-atunci eu îmi dau seama cǎ din altar tresare
Iubirea mult doritǎ şi plinǎ de savoare.
