Coboarã vorbele ca fetele la râu,
pãcatul blond al zeilor de fum,
cu sâni târzii rup violent lumina
si numai apa-si face-n palme drum
Sunt tãcere casandrã pe urmele tale
si cad în crepuscul ca piatra-n cãrare,
stai sã le-adun ca si cum la-ntâmplare
ar fi sã le scad dintre norduri egale
Aceasta-i scrisoarea cu ochii deschisi,
nici nu ti-o trimit, o stii mai demult,
coboarã fetele ca vorbele la râu
si Nordu-l trec prin Sud, sã vii curând
