Cãruta sãracã purtatã pe caldarâmul strãzii Movilei. Între
hulube o mârtoagã costelivã si apaticã. Convoiul sãrãciei pe o
stradã a Galatiului.
Familie sãracã, zdrente purtate ca un blazon mâncat de cari,
se îndreaptã spre niciunde. Peste toate acestea, cuvintele
izbucnesc cu urã.
Se contrazic cu furie si încãpãtânare. Bãrbatul desprinde o
scâdurã din lateralul cãrutei si începe sã izbeascã orb si
surd spinarea costelivã a calului. Acesta se încordeazã cu
ultimele puteri si îngenuncheazã pe picioarele din fatã.
Loviturile curg cu nemiluita. Copilul începe sã tipe.
Furioasã, mama începe sã-l loveascã peste fatã, peste umerii
firavi, cu palmele, cu pumnii.
Îi strigã "Sari!".
În bezna mintii ei vrea moarte. Calul îsi pleacã botul pe
caldarâm. Dezlãntuiti, setosi de sânge, cei doi lovesc
orbeste. Se adapã la durerea copilului. La durerea calului.
Pustiul nu mai are putere sã plângã.
Calul abia mai are puterea sã simtã.
Amândoi se supun pedepsei oarbe cu o neputintã crudã în ochi.
Stiati cã ochii blânzilor cai stiu plânge?
Obositi de loviturile pe care le-au împãrtit cu dãrnicie, cei
doi adulti pornesc la brat spre cârciuma din colt.
Copilul se dezmeticeste primul. Coboarã cu greu din cãrutã si
priveste în jur. Ochii lui alunecã peste mine fãrã sã mã vadã.
Se apropie de calul încã îngenuncheat pe caldarâm. Îl priveste.
Ridicã scândura aruncatã de tatãl sãu si porneste hotãrât spre
un pui de zarzãr ce strãjuieste zidul coscovit al casei lângã
care mã oprisem.
Începe sã loveascã, plângând, din ce în ce mai tare firava
horbotã. Loveste sacadat. Peste chipul murdar de plâns se
scuturã ploaie albã.
Încrâncenat e copilul. Încrâncenatã si floarea.
Primul sã loveascã. A doua sã cadã.
Douã femei se închinã speriate si trec cu graba hotului
surprins.
Un tânãr trece, fumând nepãsãtor.
Prind mâna copilului dar se zbate cu furie.
Aruncã bâta si aleargã lângã cal. Îi prinde grumazul cu
bratele firave, îsi reazãmã fruntea de cealaltã suferintã.
Peste toti nu se mai scuturã nici o floare de zarzãr.
Fug cu suferinta lor în ochi, urându-mã si blestemându-mã cu
obidã.
V-au durut vreodatã flori de zarzãr ?
Peste cruci?
