Autor:	Gabriel Iordan-Dorobantu ( Gavriil STIHARUL ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Vis şi înger

Dezrãstignitã din ultimele raze, ziua coboarã în locaşul rece… Roşul asfinţit scurgându-se pe case. E noapte. Stelele se golesc de lumini. Nimeni, nimeni nu le culege nectarul de foc. În bãltoace lãcrimeazã luna cu palidul chip trist, supt. Şi varul fardulului ei se descojeşte întruna. În sala strâmbã, murdarã şi neagrã a tristului leagãn de orfani, cu ochi miraţi de bolta cea largã, fetiţa bãlaie viseazã. Ea-n mii de bucaţi cerul îl vede frânt şi stelele se coboarã în bucãţi de pâine. Mai vede în suflet luna rotundã ca o jimblã imensã, aburind, şi-o mâna albã, delicatã, blândã, pe creştetul ei rotund odihnind. Dar luna dispare şi stelele se sting. Rãmâne doar sala jalnicã şi rece… Şi ochii ei de pâine mai plâng, de stelele calde, de luna cea dulce. Se face întuneric în tristul adãpost şi-n ochii ei mari,calzi si curaţi, visul de pâine se frânge. Se face intuneric şi visul apune, doar în sufletul ei nepãmântesc, Îngerul, flãmând de rugãciune, vegheazã, ocroteşte şi plânge.

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]