În noaptea adâncã se rostogoleşte luna,
în candele amurgul se-ntoarce aprins,
la Poarte Raiului aud cum bate mâna
lui Moş Crãciun,hoinar cu pãrul nins.
Prin beznã trece uşor şi se duce…
Bolta podoabe de stele îşi pune,
se tulburã somnul Pruncului dulce
din braţele Mamei preasfinte şi bune.
Blând,Micuţul întinde o manã,
magii uimiţi se-ntorc in Scripturã,
El mutã hotarul de vis şi de ape
Iordanului nostru din bãtãturã.
