Viaţa!
Zilele-s frunze-n rugina ce picã.
Lunile-s ramuri subţiri şi cu fricã.
Anii îs crengi torsionate cumplit,
Iar viaţa mi-e trunchi gãunos şi ciuntit.
Furtuna mã bate cu surdã mînie.
Noaptea mã scaldã în neagrã stihie.
Stele clipinde mã privesc cu rece simţire,
Iar vîntu-i de gheaţã,tãios şi subţire.
Dormita-i la umbra-mi cu vise-necatã,
Ascunsã de lume sub creanga duios aplecatã.
Mirosuri de tainã urcau lin spre mine.
Gînduri şopteau cã-n lume-i mult bine.
Saruturi de umbra timid aruncam,
Cadeau peste tine ca dulce balsam.
Vroiam sa te duc în regescul tãrîm.
Sã-mi fi tu crãiasã şi nu eu stãpîn.
Viaţa e o mulţime de vise,
Cu multe urcusuri dar si cu abise.
Tu esti frumosul ,sublimul meu vis,
Dar eşti pentru mine şi-un tainic abis!
