Soarele-i întins pe catafalcul orizontului
Şi îl întreb: Unde ţi-e mormântul? Vreau să
mor cu tine.
Ai rămas singura mea lumină, nu apune!
Sau ia-mă cu tine-n măruntaiele pământului!
Te scufunzi încet, treptat în propriu-ţi
sânge de lumină;
Cum poţi să rămâi indiferent în faţa Morţii,
Când ştii că mă laşi singur, înecat în umbra
nopţii?
Cum voi mai putea spera la o nouã zi seninã?
Mi-ai spus că Moartea-i un nou început, că
vei reînvia,
O altă primăvară peste iarna ce va trece,
Exorcist, să-mi scoţi din inimă pumnalul rece,
Căldura sub care rana mi se va cicatriza.
Aş vrea, dar nu pot să fiu sigur că vei
răsări din nou,
Vampir al zilei, să bei sângele-ngheţat al
nopţii,
În jugulara umbrei să-ţi înfigi cu poftă colţii;
Noaptea-i lungă, ceaţa mă-nconjoară, cerul
mi-e cavou...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Gasesc imagini si expresii inedite in textul tau.prima strofa ar putea constitui un poem in sine.
