plouã şi ninge
unde sufletul curge din fagurul cerului
peste lumea nebunã
cuprinsã de panica boierului condamnat la ţeapã
iar tina şi ochiul fac casã comunã
pentru împotmolirea viitorului în tradiţia amneziei
de unde brodeazã hãul abisului
nelinişti zâmbitoare în c(l)asa politicilor
anotimpul acesta nu mai place
coliba sfântului în poiana cuvintelor
(fãrã subvenţii europene)
s-a transformat în aulã universitarã
ştirbind notorietatea zeilor
care încã-şi cautã activitate la biroul plasãrilor de/din umbrã
cînd rãcoarea ploii şi fulgul jucãuş al zãpezii
ating şi se topesc peste trupul cald al Mântuitorului
din vînt ies îngeri sã cânte
din pãmânt se nasc oameni cu frunte
aplecaţi peste flori care rãspândesc doar zâmbet
de dupã soare EL ne face semn şi stropeşte culoare
dar astãzi cine mai vrea un alt anotimp?
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Toate-s vechi si noi sunt toate. Poate inceputul e putin prea dramatic(partea cu cerul), acolo as mai polisa putin altfel e un text armonios.
