Autor:	Lelia Mossora ( lelia.mossora ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Aripa seminţelor

Plutim iar cu lacrimi sărate spre ceruri odată visate. Corăbii se-ndreaptă spre mal purtând parfum de santal. Epave ce-au fost inimi triste ascunse în ametiste miros a toamnă şi rouă, a culoare de lună prea nouă. Cuvinte ce lumea îmbată, gesturi cu vocea schimbată, mirări că lumina mai moare, şoptind aşteptate în zare… Dureri în carne închise, şi zvonuri de paradise… Viori ce răsună în noapte, o-ntrebare ce ţine de şapte… O zi sau poate …un nume… un cal ce aleargă în spume… Un chip ce îl vrei iar în vis - al lacrimii scâncet trimis... După nopţi de nesomn şi de chin ai vrea să te schimbi în pelin, să mă bei cu gura secată de dor şi preaplin încercată, spre misterul ce l-am descântat să fii doar al meu...şi... bărbat - să mă cauţi pe cărări de abis, să se-nchidă cercul nescris . Deasupră-ne să se cearnă culori de iubiri şi de iarnă… Să prindem în palme tot cerul din noi dezgolind iar misterul ascuns în suflet de ploi, să nu fim mereu decât…NOI, cei care-ncercând să iubim al soarelui rost mult sublim am şters al stelelor ochi cu săruturi - descânt de deochi. De-aşteptare şi de cuvânt am uitat şi-am aflat numai vânt… Eşti dar venit doar de sus - o pleoapă ce cade pe-apus… Privim pe sub streşini cum plouă şi ni se-ntâmplă doar nouă să păşim pe-un tărâm de poveste ce a fost odat` şi…azi este parfum de flori dintr-un vis răsturnat violet pe iris. Mai vine un timp de tăceri, mai vine o zi de-adieri... Acum vom rămâne doar noi – doi oameni cu tâmple de… ploi... cernind etern peste pământ mereu făcând legământ, turnând amintiri în pocal s-ajungem cu timpul la... mal, umplându-ne cerul cu clipe s-aflăm în seminţe aripe….

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]