Da...!Sa tanjesti mereu dupa ceea ce pare
imposibil de atins, continuand in
permanenta sa speri...dar, ce se va
intampla in ziua in care speranta se va
diminua si se va transforma in
regrete...regrete, ca ai sperat, regrete ca
timpul a trecut pe langa tine si tu nici
macar nu l-ai simtit deoarece traiai cu
sperante, iar azi ai ajuns sa traiesti cu
regrete!
Invaluita si patrunsa pana in cel mai mai
minuscul loc al corpului sau, imbracata in
mantaua numita emotie, calcand cu nepasare
timpul prezentului si traind un prezent
viitor prin intermediul visului, toate
acestea sunt urmari ale unui om prea
desprins de realitate. Prea sensibila si
plapanda la toate monstrozitatiile lumii ce
o inconjoara, o lume prea meschina si
bestiala, in comparatie cu ea, care fusese
trimisa pe acest Pamant in contradictie cu
realitatea, toate acestea sunt devastatoare
pentru sufletul ei, astfel incat constienta
fiind, se retrage in labirintul visului si
al trairilor imaginare, o lume in care
trairile petrecute in visare depasesc cu
mult pragul realitatii. Lumea visului
inseamna pentru ea cea mai posibila evadare
si poate de aceea evadarea in acest mod o
face diferita de ceilalti.
Totul e minciuna, nerusinare,
ticalosenie, incercare...,o incercare la
care suntem supusi neintrebati si fara
propriul nostru acord. Nu suntem pusi in
postura de a putea decide, ci suntem pusi
in postuta de a executa, ceea ce devine la
noi, muritorii unui "sarac" imperiu
pamantesc o imensa suferinta naturala si
crescanda a zilei (mereu cea de maine) care
infatiseaza eternul prezent, deoarece desi
dispunem (pe langa un prezent
statornic)atat de trecut cat si de viitor,
nu le avem si niciodata nu vom dobandi in
egala masura o trecere simtitoare de la o
etapa la cealalta, prin simplul fapt ca
prezentul are grija sa le inlature, ele
devenind efemere, pierdute si acaparate de
acea materie care alcatuieste neantul si
prevesteste nimicul, prin urmare nimicirea,
avand insa grija ca toate acstea sa-i
revina lui, neantului, ce-a mai concludenta
explicatie fiind moartea care aici pe
pamant ea are sarcina sa ne transforme in
acel nimic venit si provenit din concret,
dar care din pacate cunoasterea ne apartine
mult prea putin pentru a deslusi ceva de
nedeslusit!
