Trei ceasuri într-o ceaşcă de cafea
aşteptând aiurea în continuare sosirea ta
viziuni gânduri aşteptări şi cugetări
pierdute în fumul meu sec de ţigară
Sus pe stâncă se aşează o stea moartă
aşteptând atingerea ta neobrăzată
frig durere şi plăcere, dragoste şi înviere
într-un puf de vânt mai rece
Un cuvânt de dulce mă tot cheamă
aşteptând privirea ta domoală
şi te chem la apus de mare
să mă scuipi într-un covor de ceaţă în soare
Un ocean roşu de catifea
aşteptând uşor plecarea ta
şi te-mping încet pe drum
înecându-mă în nenorocitul scrum
Trandafirul alb încă fumegă sub apă
iar pământul în care-i îngropat … acum s-a uscat
poate doar soarele mai ocroteşte
pasul făcut în gol odată de demult
Acolo unde soarele e mereu la apus
şi unde timpul scurs îl poţi privi într-o
secundă
unde dorul peste culmi e de mult dus
iar dragostea stă pe o tulpină plăpândă
Şi aici dragostea-i amară te înţeapă
iar cel ce iubeşte e ca o nucă goală
ce sub bătăi de soare şi ploi ţine o morală
frunzei de timp şi monotonie omorâtă
Atunci când albul va îngheţa în glob
iar sticla va înconjura, va închide
tot în sus voi privi în continuare
la un roşu de foc de chibrit
Acum când negrul se impune
galbenul într-o literă se transformă
se împrăştie peste alb în nesimţire
să fie văzut doar la lumină de ţigară
