LEGENDE TAINUITE
Care-i gandul marii-albastre,
cand sopteste dulce-n valuri,
a ei vise ce de veacuri,
zbuciumate bat in maluri ?...
Chipul ei ce se reflecta,
doar pe cerul bland , albastru,
are valuri nedormite,
aruncate-n loc sihastru...
In zadar caut al marii,
inteles nedezlegat,
este-o taina ce strabate,
inima batrana-a marii,
ca un vis ce s-a -necat !
Glasuri din trecut strabat,
la a prezentului ureche,
spun ca marea e un pat,
de corabii si de suflete pereche!
Doar cand uraganu'-alearga,
pana ce isi da suflarea,
cu urgia se intrece,
povesteste cum e marea !
Soarta nemblanzita-a marii,
in racoarea noptii bruna,
jalnic suna-n aer vaiet,
de legende tainuite,
ce s-au afundat in spuma....
|
