Pe-un plaur printre ape tulburi
zacea un porumbel cu aripile-ntinse,
lupta cu deznadejdea-n ganduri
si cu puterile invinse !
O porumbita alba cobora din cer,
se-apropie de el cu un viraj,
il cerceteaza ca pe un mister,
apoi ea cerne peste el curaj ...
_Hai,porumbelule,
evadeaza din locul ce te trage-napoi
vreau sa-ti arat calea spre tainice zari,
sa-ti ciugulesc chipul nealinat de timp
hai, fa primii pasi pe lume venind !
Vino sa mangai cu aripa necuprinsul,
coboara pe vai si urca spre nori,
aduna parfumul din flori de campie....
…El, deschise usa noptii brusc
si-si varsa in pupile
lumina vietii sale dragi
si-a inimii simtire !
_E porumbita cu care ganguream
in palcul de mesteceni
in zborul iute ne-ntreceam
si-apoi visam cat zece...
In ochi si-aprinse dor de viata
si-n aripa puterea de-a zbura
priveste cerul drept in fata
si o porneste langa ea!
Pluteau pe briza amandoi
alunecand spre soare-apune
isi impleteau zborul vioi
cu-al inimii lor strune !
