Era spre sfarsitul iernii cand incepu sa se
topeasca zapada si sa apara smaraldele pe
campii.Un fir de iarba aparu mai
repede,grabit si fericit ca a venit
primacara dar nu isi dadu seama,bietul de
el ca mai erau doua zile pana la venirea ei.
Incepu sa isi dea zapada topita de pe
capsor,strangandu-si ochii shi sperand ca
va vedea in jurul lui multe flori,soriri de-
ale lui,shi alte fire de iarba ca el.dar nu
vazu decat zapada,simti numai frig si nu
vazut pe nimeni cunoscut.
-Of,daca mai steteam sub patura macar o zi
sau doua nu trebuia sa mai indur frigul
asta!De unde sa stiu eu ca Primavara mai
intarzie.Poate acum inca sta de vorba cu
Vara si Toamna si a uitat ca trebuie sa-i
ia locul Iernei.Acum,ce ma fac,cum o sa
rezist eu frigul fata patura mea?Dar ma-
ntreb,de ce numai la mine patura a plecat
si la restul fratilor mei sta neclintita?Ce
planuri au razele soarelui cu mine anul
acesta?Si acum imi amintesc anu trecut.Cum
razele soarelui ma mangaiau si eu ma jucam
cu prieteni mei.Ce ma fac acum?
In acel moment,ovrabiuta ratacita zbura pe
acolo si vazu cum plangea firul de iarba.I
se facu mila de el si se duse la el sa-l
consoleze.
-De ce plangi,micule fir de iarba?
-Cum sa nu plang daca sunt singur si mi-e
frig?
-Tu ai iesit mai devreme de cat toti se
pare.De ce?
-Pai, eu am vrut sa fiu primul dintre
fratii mei si uite,m-am trezit prea
devreme.Acum trebuie sa mai astept doua
zile pana vine Primavara si nu mai pot.Mi-e
frig si frica.Nu am pe nimeni care sa ma
ajute sa infrunt frigul asta cumpit.
-Dar,si eu ma mir ca mai este frig si acum
dar stai fara grija ca stau eu cu tine.Tot
nu am ce face si macar sa am si eu
prieten.Vezi tu,eu m-am despatit de stol sa
caut alte locuri straine fiindca eram
curioasa si m-am ratacit.Dar stai linistit
si nu mai plange ca o sa raman eu aici cu
tine mult timp.
Trecura cele doua zile repede si usor ca
acum erau doi ce infruntau rigul si era mai
simplu.Primavara veni rapid si totul din
jurul lor inveszise ca prin magie.Zana
venea cu calesca de flori si le arunca pe
campie.Ea umplea zapada de caldura si
zarile de fermec si aerul de mireasma.
Firul de iarba se intalni cu fratii lui.Era
nespus de fericit dar si trist ca vrabia va
pleca acum ca el isi are familia langa el.
-Micule fir de iarba,nu fi trist!Nu o sa
plec de aici.O sa raman cu voi pentru
todeauna.Iarna nu o sa-mi fie frig si vara
nu o sa-mi fie cald deoarece o sa-mi fac un
cuib exact aici intre voi si o a fim mereu
uniti.Toata lumea era fericita shi au trait
asa mereu.
