Nimic nu-i amintea de Sãrbãtori mai bine
decat mirosul de arome al aluatului dospit,
ce se cocea în brutãria de peste drum. Îl
adulmeca cu nesat ţi îi plãcea sã
identifice fiecare aromã în parte, asemeni
unui maestru cofetar. ţi de fiece datã, îţi
cãlca pe inimã ţi ignorandu-ţi soarta,
cumpãra aburinda felie de cozonac cu cacao
ţi rahat, pe care o savura apoi în spatele
tejghelei, alãturi de cana cu vin fiert,
aromatizat cu nucţoarã.
Aţa îţi incepea Rufio ultima searã din an
ţi nu de ieri, de azi, ci de peste un
secol. Ziua Anului Nou, ca ţi cea a
Crãciunului, îi erau atat de dragi cã-ţi
dorea uneori ca zilei de doauzeci si sase
decembrie sa-i succeada imediat cea de
intai ianuarie, sãrind astfel peste cele
cinci zile lucrãtoare ce despãrteau aceste
sãrbãtori. Copil fiind, anticarul nu putea
suferi aceste zile, cand guvernanta ii
intrerupea jocul, amintindu-i de temele de
vacanta de care uitase cu desavarsire…
Rufio isi sustinea si in prezent opinia cu
privire la zilele calendarului, doar ca
acum glumea, bineinteles. Se ţtie cã
aceastã scurtã perioadã e deosebit de
beneficã pentru comert, iar pentru el
însuţi însemna rãgazul necesar pentru a-ţi
pune ordine în viata profesionalã, dar ţi
personalã, apreciind cu grijã evenimentele
anului ce se termina; spre exemplu, dacã se
certase cu cineva, cãuta sã se împace panã
la finele lunii, iar dacã împrumutase pe
altcineva, îţi revendica banii tot în acest
interval de timp si asta doar daca era
vorba de o persoana instarita.
Multi l-ar fi crezut zgacit, cãci purta
mereu aceleaţi haine, de parcã n-ar fi avut
ţi alte schimburi, dar anticarul era doar
modest: în loc sã cheltuiascã pentru sine,
prefera s-o facã pentru a-i ajuta pe
ceilalti.
De aceea, nu era de mirare de-l vedeai de
Sarbatori, îmbrãcat cu acelaţi costum de
catifea rubinie ce se asorta de minune cu
stacojia vestã, de a-l cãrei buzunar atarna
lantul de aur al ceasornicului. Deţi uzate,
veţmintele lui erau întodeauna curate ţi
degajau prospetime ţi bun-gust.
Un alt cusur al anticarului era ţi faptul
cã pãstra în al doilea buzunar al vestei
douã liste dupã care se ghida în zilele
speciale. Programul acelei seri, ca ţi cel
al Revelionului trecut, cuprindea trei
obiective, ţi anume: închiderea
magazinului – imediat ce se întorcea
bãiatul de prãvãlie, apoi avea sã cineze ca
de obicei, cu un prieten de-al sãu, pentru
a-ţi petrece noaptea dintre ani în
fortãreata de pe colinã, ultimul punct de
pe listã ţi cel mai aţteptat.
Era un plan destul de anost, dar cum n-avea
prea multi prieteni, n-avea nici invitatii
la masã ţi nici sã meargã aţa aiurea, nu-i
venea la socotealã. Exista totuţi o
invitatie actualizatã în fiece an, cea a
familiei Anghelon, dar Rufio o refuza în
permanentã, cãci presimtea ca el nu face
parte din lumea care era invitatã acolo ţi
voia sã evite stanjeneala.
Isprãvindu-ţi gustarea, Rufio stranse
firimiturile, clãti cana cu apã din carãfã,
apoi îţi scuturã vesta ţi aruncã o privire
cãtre orologiul din perete. Sase si
treizeci p.m. Lyan întarzia. ţi nu numai
el, ci ţi clienta lui fidelã, ce-ţi fãcuse
o obiţnuintã in a cumpãra cadouri de la
magazin, mai înainte de a merge sã cineze
cu familia surorii ei.
Se intelege cã anticariatul domnului de
Roxa-Lhea era cel mai indrãgit magazin din
oras. Gãseai aici tot soiul de obiecte ce
aminteau de Ceasornicul de nisip : ghiduri,
desene, jucãrii sau clepsidre de masã.
Acestea fuseserã donate de cãtre
colectionari, dar cum nu le cumpãra nimeni,
cãci nimeni nu mai credea in legendã,
anticarul le scosese de la vanzare si le
tinea depozitate intr-o debara. Rufio
achizitionase o sumã de obiecte antice, cum
ar fi prima atestare documentarã a
Aeternumului, pe cand acesta il avea in
frunte pe regele hedonist, ce avea sã
provoace indeplinirea profetiei, sforile cu
care fusese legat Ceasornicul de nisip,
atunci cand regele nebun poruncise
imobilizarea Clepsidrei sau chiar pravila
in care formulase aceasta poruncã.
Inaltã de cinzeci de picioare, cu suport de
argint ţi recipiente de mãrgean, Clepsidra
veghea asupra oraţului ca un ochi veţnic
treaz. Se spunea cã Aeternumul se clãdise
in jurul ei ţi atunci cand Clepsidra se va
prãbuţi, toatã suflarea oraţului avea sã
disparã o datã cu ea.
Dar aceasta era doar o profetie de mult
uitatã, iar Ceasornicul era mai degraba un
totem decat o amenintare.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
multumesc mult de apreciere.Spui ca esti necasatorita in profilul tau!Te-as invita sa scrii ceva inlegatura cu acest subiect!..Intra si pe www.paunescuadrian.blogspot.com si intra in legatura cu marele Adrian Paunescu
