Autor:	Bot Eugen ( Bott ) - [ POEZIE ]
Titlu:	...şlefuind stiletul lirei cu mâna-

Penumbre celeste de ploaie treceau peste parada cetăţenilor de-onoare-ai lumii... şi febre fără patrii ca nourii treceau prin înserări cu-arome grele de cenuşă... Convoiul anilor străbate desculţ pustiul depravării, carnivorele nisipuri în mişcare. Asemenea unei cete pribege de sinistraţi, printre piramide şi efemeride rătăceşte, prin serpentine mirosind a ruină viitoare, convoiul anilor tăi cununat cu singurătatea pe o strâmtă cărare. Decapitând la tine în suflet rozele speranţei, dragonii uraganului îţi tatuează pe obrazul palid cu spini chipul unui cézar înfrânt de faraonii balcanici şi desluşeşti o ploaie de urări de bine la adresa cactuşilor: â€ŢMulţi ani să-nflorească!" Scârbit de viruşii guralivi ai cetăţii, nu asculţi decât de glasul tău murmurând în pustiu, murmurând în neştire: â€ŢTăcerea ta, o, Doamne este extrem de grăitoare…" Ah, chipul femeii pe care cândva ai pierdut-o – se oglindeşte astăzi – pietrificat – în ochii de sticlă ai şarpelui cu ochelari, în cristalul ce sticleşte printre arbori în privirile-animalului nocturn. O, muribundule, cu porniri pătimaşe, cimitir ambulant de regrete, în grădina ta acuma înnoptează numai flacăra albastră, numai umbre ce nechează. Singurătatea poetului locuită de amurguri şi aurore, agonic scutură din aripi arse, şlefuind stiletul lirei cu mâna-nsângerată.

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]