Autor:	Bot Eugen ( Bott ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Un ochi îngust, privind subţire

Stat(ist)ică orientală În poziţie lotus, el stă-nchis în trupul său de piatră. Tu de pe-o stâncă îi arunci priviri de tristă cleopatră. Seara vă piaptănă tăcerile cu mâna sa mulatră. Te uţi la el supărată, vrei să-l vezi pe dânsu-ncercând... şi-n priviri îţi sclipeşte, ca un pumnal, umbra unui gând. Fără de vârstă, tras la faţă, yoghinul condamnat pe viaţă să-i numere paşii anonimi singurătăţii sale fără chip, tot aşa cum un clepsidru-şi numără boabele fine de nisip. Tu nu mai locuieşti de mult în celula lui de sânge şi în ochii tăi apatici un pustiu de gheaţă ninge. Inima lui nimeni astăzi uită dulci nimicuri să-ţi povestească în dialectul anemiei tale, într-o limbă păsărească... Roiuri de clipe solare pe faţa ta palidă se petrec, peste-ovalul chipului tău ce apune sub lumonosul cerc de purpură plutind pe deasupra Ţării Soarelui Răsare. Sucombă-n faţa ta gheişele, mortal de frumoasă paloare! Însă, acest yoghin cu trup de piatră, fără vârstă, fără chip, îi numără deşertului său zilnic furtunile de nisip, în meditaţii fără scop, el se vede dintr-o parte, o umbră-albită de nesomn şi-un corp frunzărit de moarte, şi-un ochi îngust, privind subţire, cătând nimbul să-i admire inimii ce uită să-i vorbească prin stihia sângelui orbească. Şi eu contemplu cum te poartă pe recele său val înstrăinarea-ntoarsă către limanul lui natal, şi tu îl strigi de pe faleză, o, draga mea, în japoneză...

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]