Ploaia seamana in mine
negre flori si aspre ierburi,
cu maini reci gradinareste-n
sufletul cuprins de febra.
Ii fac umbra tamplei mele
corbii, norii-trecatorii,
in spirala, cardul meu de ganduri
suie catre imparatia Lui.
In decorul de afara ma incui,
contempland tomnatica risipa...
O, cazatorule meu inger,
cu aripi plouate,
ploua cu putrede fructe,
ploua cu frunze moarte...
Ma retrag in tacere din lume,
din mine lumea tacut se retrage.
Un strain azi ma striga pe nume,
navigand printre-anonime catarge..
Pe cand ploaia cultiva in mine
otravitoare flori si-amare ierburi,
gradinarind cu mana rece
in cugetul meu beat de nesomn,
ruginesc in timpanele mele:
nocturnul vuiet de troleibuze,
latratul unui caine la stele,
murmurul sinucigasei muze...
