Dialog inchipuit
Nisipul vremii se strecoara
Ca umbre lenese-n amurg,
Iar amintirile-ntr-o doara
A neuitare se tot scurg.
Si vremea vine, vremea trece
Iar vadul ei, izvor nestins
Nu poate nimenea sa-l sece,
Cum nimeni nici nu l-a atins.
De s-ar putea, ca in poveste,
Sa lege timpul cineva,
Toate-ntrebarile aceste,
Poate raspunsuri si-ar afla:
De unde timpul izvoraste?
Curgerea sa unde se-aduna?
Pe el, in val, cum se pluteste?
Dar vesnicia oare-i buna?
Rememorand acum trecutul
Ce mi-a fost dat, ce l-am trait,
Incerc, in van, cu inceputul
Un dialog inchipuit.
Si iata-va pe rand prezente
Vietile unei vieti,
Desi va vreti independente,
Doar impreuna sens aveti.
-Copilarie, floare-albastra,
Traita-n nerabdare vie,
Azi, batranetea la fereastra,
Poate o clipa sa te-nvie?
-Adolescenta, zbuciumata
De al iubirii prim fior
Mai treci si azi ca alta data
Prin suflete doar dor de dor?
-Tu, tinerete, impanata
Si cu greseli si lucruri bune
N-ai vrea sa faci inca odata
Placerile-ti sa se adune?
-Maturitate, obosita
De griji, de greu si de nevoi
Te-ai implinit si rostuita
Faci loc unei etape noi?
-Batranete, batranete,
Rest la ce am fost odata
Hai sa-i dam lumii binete,
Platind si ultima rata!
Nisipul vremii dus de vant
Asterne a uitarii iarba,
Ca peste tot, peste-un mormant
Ce viata asta o sa-mi soarba.
.
|
