Mulţumitã primãvara,
Într-o dzî bine-nsoritã,
La givan s-o pus cu vara,
Tânãrã abia vinitã.
I-o vorbit dã câce toace
Dupã iarn-o-avut sã facã.
Da d-acuma nu mai poace.
Ostãnitã-i. Gata. Pleacã.
-Varã, tu ai baş dãstule
Dã fãcut cu rânduialã:
Coaşie grânile şî du-le
În poduri, sus, la scucealã!
Împlineşce, tu, grãgina!
Coaşie mulce lubeniţã,
Umple dã mire stupina,
Pune fânu în cãpiţã !
În livadã punie poame!
La cucuruz rod în ghijã!
Nime sã nu sîmtã foame,
Dã sãlbãticiuni ai grijã!
Pãsãrile le ajiutã
Sã îş scoatã puişorii!
Nu ce da nişi cum bãtutã!
Du apã la roata morii!
Încãlzãşce apa-n scaldã
Pãntru oameni la hoginã;
Dup-o zâ pã plaja caldã,
Dã pominã, dã-le cinã!
Şî mai fã tot şie îi bine,
Cînd şî cum vinie la mânã,
Da când vedz cã toamna vinie
Nu zoita cã ieşci bãtrânã!
Lasã toamnei ce sã facã,
Împlinirile-ţ adunã!
Când eşci gata, haida pleacã!
La anu sã vini mai bunã!
