De voi pleca…
De voi pleca, de-o fi sã mor,
Pe voi aş vrea sã nu vã dor.
De ce durere fãrã rost,
Dacã rãmân eu ce am fost,
Sub orice chip tot tatãl vost ?
De-oi fi de-acum frunzã de nuc,
În taina voast-am sã aduc ,
Aer curat şi umbrã bunã,
De pãsãri cântec ce adunã
Şi amintiri şi bucurii-mpreunã.
De-oi fi de apã picuri mici,
Copile, tu sã mã ridici
În zarea amintirilor,
Sã sting dorul privirilor,
Ce stau în firea firilor.
De-ajung steluţã-n depãrtãri,
Voi strãjui orice cãrãri
Pe care voi veţi înnopta,
Şi-n plinul zilei tot aşa,
Chiar nevãzut vã voi veghea.
Pe cer de-ajung alb nor mãrunt,
Eu voi rãmâne tot se sunt:
Gând iubitor pentru voi toţi,
Aripi de zbor pentru nepoţi,
Un semn rãmas între doi soţi
Şi de-am s-ajung un fir de praf,
Stârnit de fuga unui jaf,
Tot nu o sã mã dau bãtut,
Mereu voi lua de la-nceput
Iubirea, pentru voi, un scut.
De voi ajunge pumn de lut,
Dau veşniciei aşternut,
Amprenta numelui purtat ,
De toţi cãrora le-am urmat,
De cei ce timpuri mai strãbat.
|
