Ariciul
Un arici, o jucarie
Injghebata-n fir de lana;
Tota lumea-n casa-o stie,
Seara, pentru Ioana-i zana.
Cu el doarme linistita
Invelita-n puf de vise
Si se simte ocrotita,
De fantome pare-mi-se.
De cumva, candva il pirde,
E necazul catu-i sura;
Ioana vede numai verde,
Plange cat o tine gura.
Seara nu-l da de la sine
Pentru aurul din lume;
Daca nu-i, nu va fi bine!
Toti il cauta, fara glume.
Da-ntr-o seara singulara,
Anonima, fara miza,
Dup-o zi caniculara,
Tata-Nica face-o criza.
Inima in piept il doare,
Ia medicamente bune,
Tot atunci si Ioana sare,
Si ariciul ei il pune
Chiar pe inima ce doare;
Terapie prin iubire,
Bunatate, renuntare,
Terapia DARUIRE!
|
