M-ai dat ,Doamne ,pãmântului
Pentru pãcatul gândului
Si al faptei împlinite
Tesutã fin din ispite!
Sorocul crud se impune,
Nu am cum , nu am cui spune
Ce viscol bântuie-n mine,
Nici ce e rãu si nici ce e bine .
Când dupã-nceputul gresit,
În drumul spre omul iubit,
Minciuna înstãpânitã
Ma-mpins usor în ispitã,
M-am risipit rãzbunãrii
Cu si-n nelinistea mãrii.
Rãmas singur ,singur în larg
Nimãnui de folos catarg,
Si pustiit a furtunã ,
Vãd norii cum se adunã
Însingurând totul în jur
Pãmânt si apã fãrã contur…
M-ai dat ,Doamne ,pãmântului
Pentru pãcatul gândului
Si al faptei împlinite
Tesutã ieri din ispite!…
