1. Ne-am vândut hainele de tot, ne-am
vândut vãzul de tot, ne-am vândut auzul de
tot. Totul ne-am vândut de tot - pentru o
continuã frãmântare.
2. Un ocean de sticlã pe timp de furtunã am
escaladat, nu mã laud, pentru cã am ochi,
pentru ca sunt om.
3. If every person would think, help, love
others as much as they love, help, think
about themselves, the sufferings of the
world would be cut short. And "would" -
"will" is near every minute of our lives,
the ony problem is not to accept it.
4. Nu încerca sã urci pe muntele abrupt
atât de repede incât sã uiţi cã l-ai urcat.
Fi atent la fiecare pas pe care îl faci, fi
atent la paşii persoanei alaturatã ţie,
priveşte luna, stelele, soarele, norii,
pasarile şi apoi continuã.
5. Acceptã inegalitatea şi apoi vei vedea,
chiar daca ai fost orb, cã aceastã
acceptare inseamnã egalitate.
6. Putem asimila diferite ideologi
politice, filosofice, putem asimila
gândurile unor persoane pe care nu le-am
cunoscut - dar rareori, noi, asimilãm
iubirea... acest sentiment care ne este
prieten tuturor şi ni-l dorim ca prieten
dacã...
7. Gândeste! Asupra problemelor lumii
gândeşte-te - apoi incearcã sã le rezolvi.
Macar dacã o singura persoanã ar incearca
sã rezolve o singurã problemã in viaţã
asupra vieţii pe care o trãieşte.
8. Noi toţi suntem scrizofrenici dacã
scrizofrenia inseamnã urã şi invidie.
9. De ce nu imi pasã de mine? (Tu însemni
eu, de ce nu îmi pasã de tine?)
10. Eu sunt român, ungur, englez, francez,
creştin, catolic, evreu, musulman, hindus.
Cu toţi suntem la fel din punct de vedere
uman. Diferenţele pe care le formãm sunt
minore, minore pentru cã nu ne şterg omenia.
11.Fiecare om are uşa lui pe care sã intre,
de gãsit este mai greu, dar odatã ce o va
gãsi va invãţa cã a greşit şi cum işi poate
corecta aceste greşeli.
12. Suntem egali pentru cã suntem oameni.
Suntem inegali din puncte de vedere minore.
13. Cum pot sã te urãsc, cum pot sã te
invidiez daca tu eşti asemenea mie, daca tu
ai aceleşi sentimente ca şi mine, daca şi
tu poti simţi ura şi invidia, şi stiu cã
acestea sunt un infern. Daca aş face-o....
aş mai fi om?
14. Cine se sinucide nu numai pe sine se
ucide. Cine ucide se sinucide.
15. Ieşiţi din casele voastre! şi ajutaţi
pe cei care nu au.
Cum putem fi atât de egoişti când în noi se
aflã puterea de a dãrui!
16. Am uitat cumva cã am luptat pentru
liberate? Da - pentru cã am uitat cel mai
important tip de libertate: daruinţa.
17. Cateodatã am impresia ca nu am varstã.
Noi chiar nu avem varstã. Vom fi veşnic
copii, adolescenţi, adulţi şi bãtrâni.
18. Dacã îmi pierd rãbdarea mã duc într-un
colţ şi pentru o clipã meditez; apoi mã
întorc şi rãspund. Nu trebuie ca atunci
când ne pierdem rãbdarea imediat sã atacãm
aceea persoanã.
19. Aratã unde se greşeşte - apoi ajutã sa
repari.
20. Avem nevoie de pesimism pentru a
cunoaşte problemele. Apoi de realism pentru
a repara problemele.
21. O fobie poate fi vindecatã odatã ce
încerci sã cunoşti aceea fiinţã care ţi-o
produce. Fiinţa poate fi o rasã, o etnie, o
religie... ş.a.
22. Trãim sã gândim, sã ne ajutãm, sã
simţim. Dacã nu... atunci viaţa este un mit.
23. /Lumea Noastra/
Avem dreputul la moarte?
Are viaţa dreptul la moarte?
Are moartea dreptul la viaţã?
Da.
Avem dreptul la moarte dar nu avem dreptul
de veto - şi mã bucur...
24. Calmul timpul peste noi l-a îngropat cu
ciulini – sacrificându-ne.
Teatral prin noi emoţi strãbate, ursuz.
Orbi nu mai suntem mãcar!
- ticãloşeniei templu, de noi, treptat
întemeiat cu vlagã.
Ah! Bizar! Ne-am îndepãrtat de levanta
soartã
- de care nici zeii nu au reuşit...
26. Optimismul… o batjocurã adusa vieţii, o
minciunã!
27. Great simplicity of words in deep
essence of thought and emotion equals
poetry.
28. Ziua îmbãtrâniri mele asemenea unui hoţ
se aproprie.
29. Timp, of, animalele au! Noi undeva într-
o scorburã am rãmas - ce se va surpa.
Timpul pentru noi nu mai are timp. Timpul
nu mai are timp. Exact! Când asemenea
vederii omului trece când se plimbã
asemenea hoitului. Timpul eliminã un miros
de putrefacţie, tare - însa vanitatea
oamenilor le ţine drept batistã sã îşi
acopere nãrile, nasului lor gras şi uriaş.
Aristocraţia are un alt nume, simplu -
iluzie. Nu aduc nici un omagiu acestui
timp, acestor oameni. Am spus mai devreme
cã viaţa este un mit daca nu gândim,
simţim, nu ne ajutãm… din pãcate suntem un
mit.
30. Rugãciunile mele, noastre, vouã pentru
noi s-au oxidat. Rugina nu mai poate fi
curãţatã. Ne vom schimba rugãciunile cu
unele noi care vor rugini şi ele la rândul
lor.
Riscul cel mai mare de a fi om este acela
cã poţi fi nepãsãtor. Da! Am ajuns o
statisticã intelectualã şi spiritualã! dupã
fraza: O singurã moarte este o tragedie,
mai multe doar o statisticã. Noi! Noi cu
toţii suntem acoperiţi asemenea celor din
Pompei - cu cenuşã vãrsatã din vulcanul
politic - cu proprile noastre mâini! Noi!
Vã spun... rugãciunile ni s-au oxidat...
din pãcate puţini români cinstiţi vãd
acestea.
31. Erotismul! dacã nu ca învãţãturã - nu
are ce cãuta în artã - are numai sub
noroiul pe care îl calcã aceia care îl
folosesc. (erotismul fãrã un scop)
32. Ne-am nãscut prematur in 1990.
33. Cu alţi muribunzi, cu alte cadavre,
într-o groapã oarecare ne-am închis cu
toţii cu feţele mâncate de ploaia tãioasã.
Ah! plânset de popor!
Rar mai lumineazã unul! Rar unul cu glasul
strident! Culoarea aceasta surdã, încet,
încet - acum! - se mutã în trecutul vândut.
Ah! plânset de popor!
Plângem într-o oarecare groapã! Dintr-un
cimitir oarecare!
Aduşi aici de un mentor am fost într-un
rãpit suflet, tânãr, îmbrãcat. L-am
ascultat. Ne-a plãcut, asta ştiu!
Ne-a plãcut acest loc, ne-a plãcut! atât de
monoton.
Ne-am vândut trecutul pe un viitor monton.
Ah! plânset de popor!
34. Surdul nu îl crede pe cel care
vorbeşte, orbul nu îl crede pe cel ce
vede... aşa nici viata nu il crede pe cel
care a murit.
